Iubirea s-a nascut in ploaie. Ploua cu pene mari de inger, Ce ne taiau pina la singe Si se asterneau greoaie. Aveam amindoi Cite un zimbet mort pe buze Si tot schimbam pe-autobuze Si pe ploi. Priveam spre teama.Teama Ne privea inapoi. In camere goale,stam goi, Incercind sa ne dam seama. Ne-am apropiat. Intre noi,aerul s-a contractat. S-a-ncalzit, Si-ntre buzele lipite,a clipit, Si s-a creat. Doar o forma de lumina, Printre buze ondulata, Ca un ADN de lata, Numai ea a fost de vina. Printre coarde de suspine, Transpiratie,zgirieturi Tipete,tremuraturi Te-am lasat in mine. Ne-am iubit. Si m-ai injectat cu frica ta Iar eu te-am sarutat cu-a mea. Mina ta s-a-ntins sa m-alinte; Ne-am mingiiat Si ne-am uscat Ca razele de soare pe morminte. Mama-i era teama, Tata nu avea; Rosie,plingea, Odata cu toamna.. S-a nascut iubirea. Si ea ne iubea. Mi-am pierdut umanitatea-n tine Si-acum nu mai pot pleca. Am crezut ca-mi va fi bine. Si asa era.

-SIDRA-

Mi-e dor de mine,fara tine

Cind sunt.

Creste-mi aripi!

Nu lasa tacerea sa ma violeze,

Sa-mi pulseze

Tutunatica

In plamin.

Masa pe care scriu s-a speriat.

Simt cum ii bate inima de lemn.

Privesc flacara ciopirtita de aur,

Si vad;

Nu-i decit alb

Pina la rosu.

[...]

Cred in mine.

Ca sa cred.

Poate-asa-mi primesc ceaiul;

Pardon,raiul.

Te astept.

N-am;si inca pierd.

Sunt pe fundul aerului

Si ma-nnec.

[...]

Linie fara de creion...

Ai venit.

In sfirsit!

In sfirsit ne-am nascut

Si sfirsitu se tot naste-n noi...

CUM Cum faci sa dureze ceva incredibil de placut?Asta vrem noi sa stim;nu cum sa traim vesnic, ci cum sa fim vesnic la fel de iubiti si pretuiti, sa fim vesnic indragostiti, sa fim vesnic...la inceput.Un inceput vesnic.Un sarut vesnic cu pasiune vesnica, o imbratisare vesnic calda, un vesnic "te iubesc"sincer si poate un orgasm vesnic.Nu poate.Sigur.Mai mult ca sigur.Mai mult ca vesnic.

Vrem vesnic sa ne prefacem ca atunci cind asteptam vesnic iubirea vesnica ce nu exista de fapt noi de fapt n-am astepta ci am face ceva sa 'raminem in istorie'.Cica asta conteaza, sa spui ceva ce mai apoi sa spuna mindrii altii (doar ca nu-ti dai seama ca ei nu dau un rahat pe cine a spus-o), sa faci ceva bun (adica toata lumea sa stie ce fraier mare ai fost), sa inventezi poate ceva nou (desi stim prea bine,dar nu recunoastem,ca evolutia s-a nascut pentru ca ne era lene sa facem totul ca inainte;cit mai putin efort vezi-doamne...).Poate zici ca tu nu vrei sa intri in istorie, tu vrei doar sa faci bine pentru ca asa ii place la dumnezeu.O sa-ti zic ca oricum o faci pentru tine ca sa nu fii pedepsit, sa nu ajungi in iad...unde vesnic vei suferi."Nu, nu vreau sa sufar!!!!"Dar suferinta e buna."Nu vreau, ma doare, nu-mi place!!".Asuma-ti responsabilitatea.Esti pueril. E bine.As minti daca as spune ca nu e.Toti suntem puerili.Sentimentele pe baza carora actioneaza copiii sunt exact acelea pe baza carora actioneaza si adultii,doar ca ei le mascheaza prin morala. As schimba lumea...pentru ca e proasta, traieste aiurea, nu stie, nu vede...ce vad eu.As schimba-o pentru ca atunci toti ar vedea ce vad eu si atunci toti m-ar intelege si...poate m-ar iubi.Poate ar tinji cu totii sa-mi auda cuvintele si ar visa mai apoi cu totii sa ma detina pentru ca sunt atit de pretioasa si unica si nesfirsita.Desi toti suntem asa, dar nu vrem sa lasam sa se vada, punem pseudolimite sufletului nostru.Dar nu v-as invata si asta pentru ca dup-aia toti ati fi speciali si eu n-as mai conta.Asa fac oamenii.Retin ideea, uita numele.Intotdeauna. Deci CUM sa obtin iubirea perfecta?Ce sa fac pentru ea?Cite fapte bune, cite cuvinte impresionante, cite farduri, cite compromisuri, cita asteptare? Nu. Ar trebui sa intreb DE CE?Pentru ca asta sunt de fapt.Asta e esenta umana.Dorinta de a fi iubit.Care nu-i totuna cu dorinta de a fi apreciat-unic-original-primul-cel mai...singurul, pentru ca...individual.Separat.Diferit.Limite.Care ne despart.Iubirea nu poate sa aiba limite.DE CE ne impunem limite in cautarea infinitului?N-avem cum sa-l gasim asa.Cercuri, cercuri...ginduri.Scriu grabita ca sa tin pasul cu cite unul din 100 pe secunda.Vorbesc degeaba...?Poate cindva cineva va citi.Va tine minte ideea si va uita numele.Dar numele nu conteaza, ci persoana, iar persoana, persoana este gindurile acestea...care devin idee.Eu sunt in cuvinte si daca acela care va citi va spune cuvintele mele eu voi fi pe buzele lui.Anonima.

Lectii de non-visare

A aparut cind oamenii pareau sa nu mai stie sa apara.L-am inteles,desi n-am incercat.Nu stiu de ce dar ma simt mai bine cind vorbesc cu el.Ma apreciaza, ma accepta, e..deschis.Intr-o lume in care totu e inchis.E singuru care vede ca eu scriu virgula cu litera mare:, desi nu se vede.E frumos pentru ca spatele obosit al ochiului meu asa il vede.E un alt geniu intr-o lampa.Un alt frumos intr-un urit.Ma simt legata de el cu zine de hirtie..Ma simt iar asezata cu mult entuziasm catre o banda rulanta virtuala catre dezamagiri si refuzuri.Frustrare.Dar am scris pe un "new document text" toate commenturile pe care i le-am dat si toate cu care mi-a raspuns, si cind ma uit simt ca nu se poate, vad zimbete.:)Si-mi vine sa-mi spun ca-l iubesc dar stiti cum e cu cuvintu asta...toti stim cel mai frumos cuvint din lume dar nici unu nu stim ce inseamna...asa ca e dreptu lui sa nu fie folosit. Eu:Intr-o zi o sa vin la tn.si o sa ma astept sa ma saruti. El:Si eu ce-o sa fac? Eu:Nu ma intereseaza. El:? Eu:Nu ma intereseaza ce-o sa faci, ci ce-o sa gindesti. El: .Da asa e. Tot el:Crezi ca voi gindi ca acum? Eu:Nu stiu.Nu stiu ce gindesti acum.E o conversatie imaginara. El:Te iubesc. Dar daca nu scriam "te iubesc"-ul?Eram oare mai putin o mincinoasa in fata oglinzii?De ce vreau sa ma iubeasca?Nu e de ajuns ca eu il iubesc?Sunt oare de-ajuns de eu daca il doresc?Mi-e teama sa ma intorc la iubirea sociala...aia care zice ca tre' sa te astepti.Stiam sa iubesc oamenii pentru ca sunt asa de speciali, nu pentru ca imi doresc sa ma iubeasca pentru ca sunt asa de speciali.Ah...macar intelegeti?Cred ca el intelege.Cred ca el stie ca despre el vorbesc.Si se tot intreaba "oare chiar de mine vorbeste...ca nu prea ne cunoastem si..."si isi spune "lasa..."si se simte amenintat.Toti baietii se simt.Desi n-ar trebui sa-l pun in acelasi loc.Eu nu pot sa-l pun pe el niciunde...Nici macar nu stiu cum sa termin...postarea asta e doar o modalitate de a ajunge mai aproape de...

Am buze cu ruj de tara

Am buze cu ruj de tara.

Parasite de tigara,

Se privesc.

Una-i sus, si alta misca.

Una ride, alta-i jos.

Si se pisca.

Una se tot crede sfinta...

Alta cinta

'Ncetisor.

"Goala-i fiica ta din sfinti!"

Caci, "Ce-i om", sopteste umila,

"...Fara scrisnetul de dinti?"

Cea de sus inspre placere

Se intinde, si la miere...

Cea de jos lucreza just

La al vorbei dulce gust.

Dar de-ar renunta stradania

Ca sa fie,

Zimbet cum sa tie?

Si de-ar renunta tristetea...

Frumusetea.

Cea de jos,spre-a ei surata:

"Fara mine n-ai viitor!"

"Ha,ha!", cea de sus incearca

A ride;dar fara ajutor

N-o sa poata.

Oare nu-si da seama,

Biata,

(Caci imi pare rau de ea)

Crede ca de cad in apa

Va ramine vie ea?

Nu simte ea, pacatoasa,

Ca in cer se va-ineca?

Dirigintelui meu, D. Bogdan

Duminica.Intr-o zi cu soare si cu doua dimineti.Sau nu.

Am cazut azi-dimineata de pe ginduri si cred ca mi-am rupt vreo 3-4 picioare. Nu stiu unde mi-a fost capul. Ideea e Ca nici acum nu stiu. Parca,aveam ceva de spus. Am avut grija sa ma uit direct in ochii ecranului dar n-am putut sa il aud clipind. Cred ca inca mai ascult numai ceea ce gindesc. M-am ferit cit am putut de mine, Dar pe tine nu pot sa te feresc.Ma vezi. Ma vezi.Cum alerg si meditez. Tot te uiti dar nu-ti intorc privirea.Mi-e rusine de tine,si de ceea ce sunt eu prin tine. Mi-e teama ca te voi face sa stai.. Iar tu nu crezi.

Servetelul alb

E timpul pentru tacere.

Au fost mult prea multe dureri si multe, prea multe asteptari.

Au fost prea multe batai de inima.

Au fost prea multe lacrimi si prea multe fericiri.

Au fost prea multe toturi.

Am fost prea mult om.

Si a fost prea putin tu.

E timpul pentru tacere.

E timpul pentru ochii mei sa priveasca in gol.

E timpul pentru buzele mele sa se iubeasca.

E timpul pentru parul meu sa se decoloreze.

E timpul pentru pielea mea sa se raceasca.

E timpul pentru sufletul meu sa se sinucida.

E timpul pentru alb.

E timpul pentru rece.

E timpul pentru frumos.

E timpul pentru mort.

E timpul sa te uiti la mn si sa vezi nimic.

O sa ma schimb.O sa dispar din mine.

O sa plec in lumea singura.

Printre dumnezei care nu exista, satani care cred si extraterestrii singuri.

E timpul pentru tacere.

Post mortem shiT

Toate

Firele

De iarba care cresc

Pe pamintul

Pe care pasesc

Stiu.

Toate

Pietrele

Ce se odihnesc

In peretii

La care privesc

Stiu.

Dar eu...

N-am stiut.

Dar eu

N-am vazut...

Tot ce stiu e ca te vreau

Inca te vreau

Te mai vreau

Tot ce stiu e ca

Nu mai am lucruri in care sa dau...

De la tine am aflat

Ca-n ochii mei e un ocean

De la lacrimi am aflat...

Tot ce stiu e ca te vreau

Inca te vreau

Te mai vreau

Tot ce stiu e ca

Nu mai am lucruri in care sa dau...

Stiu ca nu exista eu

Numai tu

Si cu mine

Stiu ca nu insemn decit

Ceea ce am fost cu tine...

Toate

Usile

Ce stau inchise-n vis

Dar linga tine

Mi s-au deschis

Stiu.

Toate

Verile

Ce se incalzesc

Pe trotuare

Cind de noi isi amintesc

Stiu.

Toti fractalii

Din care e alcatuit timpul

Toate moleculele

Din care aerul e facut

Toate talpile

Ce-mi vor calca pe mormint

Toate miinile

Ce m-au tinut

Toate stiu, eu n-am stiut.

Tot ce stiu e ca te vreau

Inca te vreau

Te mai vreau Tot ce stiu e ca

Nu mai am lucruri in care sa dau

Stiu ca nu exista eu

Numai tu

Si cu mine

Stiu ca nu insemn decit

Ceea ce am fost cu tine...

Tot ce stiu e ca te vreau

Inca te vreau

Te mai vreau

Tot ce stiu e ca

Nu mai am lucruri in care sa dau

De la tine am aflat

Ca-n ochii mei e un ocean

De la lacrimi am aflat

Ca nu te mai am...

Nu te mai am...

Nu te mai am...

Si nu pot sa strig mai tare

Fiindca ma doare, fiindca ma doare!...

Si nu te mai am...

Arta.

De departe Dracul duce doua dude dulci dragute, Urca unde umbla umbra ursului,usor uitind, Cauta cultul ce cinta, cerul cel crestat cu cruce Zimbind zice zece ziceri, zgura zgirie zburind, Sare, scuipa, sus, sub soare, slovele sfinte sa spurce... Numai neaua, nestavilita, ninge noian neiertator Peste par, peste picioare, poarta piscul prin popor Si-atunci sarpele sade sagalnic si sovaitor "Vino vendeta, vindeca-mi visul, varsa vinul viermilor! " Aruncind atunci acra aroma, antic Anticrist, Soarbe Satan singe sfint: "Suflu sacru sint, Intre ingeri, in inalt intreg inchipuit!" De departe Dracul doua dude dulci duce dansind...

MGH (Inceput de roman)

De-acum incolo,intunericul ii va fi prieten.Singurul prieten care o alina si o ajuta sa uite de ei.Lui ii daruise sufletul ei.Lua ce mai ramasese din masa si isi infipse triumfatoare cutitul in abdomen.Dar el nu sangera,si tot ce simtise ea fusese o intepatura.Dumnezeule,ce patise?Devenise invincibila.Primise ceea ce isi dorise,dar acum trebuia sa primeasca premiul cel mare.Scoase cutitul si rana disparu.Se aseza in genunchi,isi apleca capul si incepu sa se roage. Vino Mare Lord al Intunericului, Adu-mi moartea, Da-mi placerea suprema Si fa sa arda trupul meu in flacarile iadului, Caci al tau e sufletul meu, Si puterea ta este a mea. Vino Diavole si ma pedepseste Si arunca-ma in iad,sa fiu numai a ta... PROLOG Intuneric total.Vocile din capul lui nu mai vroiau sa taca,spunandu-i intr-una:''Opreste-te,nu fa asta...''.Dar el le raspundea sigur pe el:''E singura mea sansa.Singura.'',dar,de fapt nu era deloc atat de sigur pe el.Fiecare pas facut deschidea tot mai tare usa spre disperare si groaza.Sa fi gresit el intr-atat incat sa trebuiasca sa faca asta?Sa asculte de vocile mintii lui si sa faca cale intoarsa?Nu ar fi putut suporta o viata in rusine... Firul gandurilor i-a fost intrerupt de un zgomot.O vietate speriata?Nu... Nu stia unde se afla,nu stia cine era fiinta care respira acelasi aer cu el sau daca macar era o fiinta.I se spusese ca avea sa intalnesca pe cineva si ca ar fi mai bine sa se considere mort inainte sa ajunga acolo.Stia ca asta n-ar fi fost deloc o problema,dar acum,cand intunericul il inghitea incetul cu incetul,a inceput sa simta o frica pe care nu a mai simtit-o vreodata.Si avea ceva experienta… Ganduri despre tineretea pe sfarsite ii invadara mintea.Se vedea clar inotand plin de tupeu in raul Shinano pe cand mai locuia in Nagaoka,cu prietenii lui.Isi aducea clar aminte fiecare prostie pe care au facut-o pentru a-si demonstra curajul de samurai in devenire si fiecare act de eroism care ii facusera atat de cunoscuti pe atunci.Il napadi deodata un nesfarsit dor de tovarasii sai si se intreba daca avea sa-i mai vada vreodata,cum se intreba mereu de cand facuse greseala.Oare cat trecuse de la ultimul ceai baut impreuna?Cu toate ca nu-i mai ramasese mare lucru din simtul timpului,banuia ca vreo 4 ani.Oare ce crezusera ei cand disparuse fara urma in acel sfarsit de vara?Oricum nu mai ajungea la ei decat demonstrandu-si cu adevarat curajul sau murind cu onoare incercand.In sfarsit simtea ca destinul i se implinea,dar parca nimic nu mai avea un sens acum,cand apa mortii urma sa-i spele cu adevarat pacatele.Va lupta si va muri in onoare,dar senseiul lui spuse odata:’’Cand lumii nu-i pasa daca mori sau traiesti,e mai bine sa traiesti!’’Acum era acelasi lucru.Nu avea habar cine era dusmanul care il chinuise atata timp si acesta nici macar nu se afla acolo sa-l priveasca cum se sacrifica.Nimeni nu avea sa afle de moartea lui si nimanui nu-i va pasa.Era un condamnat la moarte,fara sentinta.Se inviora la gandul ca poate fusese aruncat aici deoarece era foarte puternic si ei aveau nevoie de el.Dar cum ar putea sa lupte pentru niste tipi care nu i-au aruncat vreodata o vorba,care l-au pus la lupta pe intuneric?Cum ar putea sa lupte pentru altceva decat propria viata penibila?Trebuia sa moara.Era singurul raspuns. Zgomotul se auzi din nou,mai aproape,urmat de sunetul unei respiratii usoare.Un fior de gheata ii strabatu trupul,facand groaza sa se strecoare din nou in sufletul lui.Simti o atingere fina pe obrazul stang,ca o mangaiere.Si atunci stiu ca aceasta era creatura care se jucase cu mintea lui si-l inebunise pana aproape de sinucidere,in fiecare noapte.Se concentra instictiv atat de tare,incat auzea bataile ciudate ale inimii individului,care erau de doua ori mai accentuate decat cele ela unui om normal.Ce era aceasta fiinta?Un alt gand ii strabatu creierul:Dar ce era EL pentru aceasta fiinta?Mana i se retrasese de pe fata,dupa ce simti usorul tremur provocat in corpul lui de un nou fior.Pana la urma,acest...ce-o fi el se comporta bland si era precaut cu noul sau vizitator.Sau asa credea.Se puse rapid in garda pentru a-i face fata posibilului atac din partea creaturii care parea ca-l studiaza chiar pe acel intuneric;ii simtea privirea cercetandu-l.Nu stia cum avea sa se descurce pe intuneric,dar era recunoscator simturilor sale care ii raportau fiecare miscare ale creaturii cu o precizie admirabila.Pentru ultima oara simti acea mandrie de sine care-i incalzea corpul.Creatura il ataca cu o viteza incredibila si o durere ii strapunse pieptul ca un instrument ascutit.Simti cum din el se scurge viata si cum il cuprinde o caldura inexplicabila,curgand prin corpul lui si atacandu-i mintea.Mintea?Imagini i se derulau rapid prin cap;pisicuta lui iubita care se ineca in fantana;banca de la scoala,in care facea schimb de tigarete pe sub mana cu amicul lui cel mai bun;fata draguta pe care o sarutase in prima zi de liceu;piciorul sangerind in care fusese impuscat in armata;chipul ingrozit de moarte al lui Wakatari;familia lui servind masa;sicriul mamei lui...ochii negri care au tintuit-o inainte sa afle ca era blestemata,fiintele ciudate pe care a inceput sa le vada la o luna dupa aceea,orasul pe jumatate luminat de flacari ireale;revazu atacurile dureroase ale lui;cadavrele propriului nesat pentru a continua sa traiasca.Capul il durea de parca nu mai avea un centimetru nefolosit.Stia ca acestea din urma nu fusesera amintirile lui,si totusi le vedea clar,ca la cinema,si le recunostea.Si le ura.Le ura intr-atat incat capul ii plesnea de durere.Apoi disparura si ramase din nou in intuneric. Pentru totdeauna.