Arta.

De departe Dracul duce doua dude dulci dragute, Urca unde umbla umbra ursului,usor uitind, Cauta cultul ce cinta, cerul cel crestat cu cruce Zimbind zice zece ziceri, zgura zgirie zburind, Sare, scuipa, sus, sub soare, slovele sfinte sa spurce... Numai neaua, nestavilita, ninge noian neiertator Peste par, peste picioare, poarta piscul prin popor Si-atunci sarpele sade sagalnic si sovaitor "Vino vendeta, vindeca-mi visul, varsa vinul viermilor! " Aruncind atunci acra aroma, antic Anticrist, Soarbe Satan singe sfint: "Suflu sacru sint, Intre ingeri, in inalt intreg inchipuit!" De departe Dracul doua dude dulci duce dansind...

MGH (Inceput de roman)

De-acum incolo,intunericul ii va fi prieten.Singurul prieten care o alina si o ajuta sa uite de ei.Lui ii daruise sufletul ei.Lua ce mai ramasese din masa si isi infipse triumfatoare cutitul in abdomen.Dar el nu sangera,si tot ce simtise ea fusese o intepatura.Dumnezeule,ce patise?Devenise invincibila.Primise ceea ce isi dorise,dar acum trebuia sa primeasca premiul cel mare.Scoase cutitul si rana disparu.Se aseza in genunchi,isi apleca capul si incepu sa se roage. Vino Mare Lord al Intunericului, Adu-mi moartea, Da-mi placerea suprema Si fa sa arda trupul meu in flacarile iadului, Caci al tau e sufletul meu, Si puterea ta este a mea. Vino Diavole si ma pedepseste Si arunca-ma in iad,sa fiu numai a ta... PROLOG Intuneric total.Vocile din capul lui nu mai vroiau sa taca,spunandu-i intr-una:''Opreste-te,nu fa asta...''.Dar el le raspundea sigur pe el:''E singura mea sansa.Singura.'',dar,de fapt nu era deloc atat de sigur pe el.Fiecare pas facut deschidea tot mai tare usa spre disperare si groaza.Sa fi gresit el intr-atat incat sa trebuiasca sa faca asta?Sa asculte de vocile mintii lui si sa faca cale intoarsa?Nu ar fi putut suporta o viata in rusine... Firul gandurilor i-a fost intrerupt de un zgomot.O vietate speriata?Nu... Nu stia unde se afla,nu stia cine era fiinta care respira acelasi aer cu el sau daca macar era o fiinta.I se spusese ca avea sa intalnesca pe cineva si ca ar fi mai bine sa se considere mort inainte sa ajunga acolo.Stia ca asta n-ar fi fost deloc o problema,dar acum,cand intunericul il inghitea incetul cu incetul,a inceput sa simta o frica pe care nu a mai simtit-o vreodata.Si avea ceva experienta… Ganduri despre tineretea pe sfarsite ii invadara mintea.Se vedea clar inotand plin de tupeu in raul Shinano pe cand mai locuia in Nagaoka,cu prietenii lui.Isi aducea clar aminte fiecare prostie pe care au facut-o pentru a-si demonstra curajul de samurai in devenire si fiecare act de eroism care ii facusera atat de cunoscuti pe atunci.Il napadi deodata un nesfarsit dor de tovarasii sai si se intreba daca avea sa-i mai vada vreodata,cum se intreba mereu de cand facuse greseala.Oare cat trecuse de la ultimul ceai baut impreuna?Cu toate ca nu-i mai ramasese mare lucru din simtul timpului,banuia ca vreo 4 ani.Oare ce crezusera ei cand disparuse fara urma in acel sfarsit de vara?Oricum nu mai ajungea la ei decat demonstrandu-si cu adevarat curajul sau murind cu onoare incercand.In sfarsit simtea ca destinul i se implinea,dar parca nimic nu mai avea un sens acum,cand apa mortii urma sa-i spele cu adevarat pacatele.Va lupta si va muri in onoare,dar senseiul lui spuse odata:’’Cand lumii nu-i pasa daca mori sau traiesti,e mai bine sa traiesti!’’Acum era acelasi lucru.Nu avea habar cine era dusmanul care il chinuise atata timp si acesta nici macar nu se afla acolo sa-l priveasca cum se sacrifica.Nimeni nu avea sa afle de moartea lui si nimanui nu-i va pasa.Era un condamnat la moarte,fara sentinta.Se inviora la gandul ca poate fusese aruncat aici deoarece era foarte puternic si ei aveau nevoie de el.Dar cum ar putea sa lupte pentru niste tipi care nu i-au aruncat vreodata o vorba,care l-au pus la lupta pe intuneric?Cum ar putea sa lupte pentru altceva decat propria viata penibila?Trebuia sa moara.Era singurul raspuns. Zgomotul se auzi din nou,mai aproape,urmat de sunetul unei respiratii usoare.Un fior de gheata ii strabatu trupul,facand groaza sa se strecoare din nou in sufletul lui.Simti o atingere fina pe obrazul stang,ca o mangaiere.Si atunci stiu ca aceasta era creatura care se jucase cu mintea lui si-l inebunise pana aproape de sinucidere,in fiecare noapte.Se concentra instictiv atat de tare,incat auzea bataile ciudate ale inimii individului,care erau de doua ori mai accentuate decat cele ela unui om normal.Ce era aceasta fiinta?Un alt gand ii strabatu creierul:Dar ce era EL pentru aceasta fiinta?Mana i se retrasese de pe fata,dupa ce simti usorul tremur provocat in corpul lui de un nou fior.Pana la urma,acest...ce-o fi el se comporta bland si era precaut cu noul sau vizitator.Sau asa credea.Se puse rapid in garda pentru a-i face fata posibilului atac din partea creaturii care parea ca-l studiaza chiar pe acel intuneric;ii simtea privirea cercetandu-l.Nu stia cum avea sa se descurce pe intuneric,dar era recunoscator simturilor sale care ii raportau fiecare miscare ale creaturii cu o precizie admirabila.Pentru ultima oara simti acea mandrie de sine care-i incalzea corpul.Creatura il ataca cu o viteza incredibila si o durere ii strapunse pieptul ca un instrument ascutit.Simti cum din el se scurge viata si cum il cuprinde o caldura inexplicabila,curgand prin corpul lui si atacandu-i mintea.Mintea?Imagini i se derulau rapid prin cap;pisicuta lui iubita care se ineca in fantana;banca de la scoala,in care facea schimb de tigarete pe sub mana cu amicul lui cel mai bun;fata draguta pe care o sarutase in prima zi de liceu;piciorul sangerind in care fusese impuscat in armata;chipul ingrozit de moarte al lui Wakatari;familia lui servind masa;sicriul mamei lui...ochii negri care au tintuit-o inainte sa afle ca era blestemata,fiintele ciudate pe care a inceput sa le vada la o luna dupa aceea,orasul pe jumatate luminat de flacari ireale;revazu atacurile dureroase ale lui;cadavrele propriului nesat pentru a continua sa traiasca.Capul il durea de parca nu mai avea un centimetru nefolosit.Stia ca acestea din urma nu fusesera amintirile lui,si totusi le vedea clar,ca la cinema,si le recunostea.Si le ura.Le ura intr-atat incat capul ii plesnea de durere.Apoi disparura si ramase din nou in intuneric. Pentru totdeauna.

Pentru cei care ma tot intreaba de ce nu cred

Am scris aceasta scrisorica pe cind aveam 12 ani.Enjoy it!:)) Va salut!Sunt Ioana,am 12 ani,si sunt ATEE. Cui nu ii place sa nu mai citeasca in continuare.Acela nu e un crestin adevarat,iar eu ma adresez numai celor ce cred cu adevarat in Dumnezeu.Daca inca mai citesti,iti multumesc.Totusi,spune-mi,de ce mai citesti?Din curiozitate,nu-i asa?Sau poate ca prima ta impresie cand ai vazut ca sunt atee a fost cam asa:gandul tau:”Am aici pe cineva care nu crede.Cum sa nu creada?!”;inima ta:”Merita sa aflu mai multe si poate sa contribui la readucerea acestei fete pe calea cea buna,caci asa imi este datoria de crestin.”Daca stai in fata acestui text din curiozitate sau din lipsa de ocupatie,din nou te rog sa nu mai citesti.Un crestin adevarat este mai mult decat interesat de mantuirea sufletului celorlalti,chiar si a celor ca mine…in special a lor. Tot mai citesti?Atunci cred ca e timpul sa spun mai multe despre mine.Sunt atee de mica.Nici nu stiam ce e aia cand am hotarat ca nu cred.In viata mea insa am intalnit cativa credinciosi convinsi care m-au impresionat foarte tare si mi-au trezit interesul.Am citit biblia ca un critic literar si am inteles-o ca pe o povestire ciudata,fara sa accept ca vreuna din lucrurile povestite erau adevarate.Acolo am gasit insa un model de viata bazat pe bunatate,fidelitate si…naivitate.Fara sa imi dau seama,eram o fetita cu inima mare,fidela celor din jur si naiva.Dar cei din jur m-au tradat.Mi-au aratat ca nu le pasa si ca nu meritau iubirea mea.Mi-au aratat ca eu nu contez.Si a durut. Multi dintre noi au trecut prin probleme.Cand acest tip de probleme te prind in valtoarea lor,apare momentul deciziei de a crede in Dumnezeu.Eu insa nu am hotarat sa imi pun speranta in Dumnezeu,ci in mine.Am cautat adanc si am gasit in mine o putere si o incredere de sine care m-au ajutat sa imi privesc viata foarte obiectiv,sa identific greselile si sa le corectez,sa vad mai departe decat imi permiteau limitele morale si sa-mi rezolv fiecare problema cu o precizie neasteptata.Si m-am simtit mandra de mine.TU nu te-ai fi simtit mandru,ci te-ai fi simtit recunoscator,considerand ca Domnul te-a ajutat.Acum privesc inapoi la momentul deciziei;a fost o simpla decizie ce a definit modul meu de viata.O decizie prin care am ales ceva in care sa imi pun speranta cand am nevoie.Ceva in care sa cred…iar eu am crezut in mine,iar asta m-a facut mai puternica decat tine,caci eu nu depind de nimeni.Acest CEVA pentru tine este Dumnezeu.Prin ochii mei daca privesti,vei vedea ca Dumnezeu este O IDEE,este o EXPLICATIE;este ALINAREA,este SPERANTA TA.Tu ai nevoie de El.Eu nu. Candva,cu multi ani in urma,oamenii au privit cerul;au atins pamantul.Si in mintea lor a aparut intrebarea DE CE?Insa intelectul lor nu le-a putut raspunde.Atunci a intervenit subconstientul si le-a spus CUM;trebuie sa existe cineva care controleaza totul,departe de ceea ce cunosc ei.Si atunci ei au zis:cel ce da o explicatie fenomenelor care constituie mediul inconjurator se va numi zeu.Si au fost multi zei…dar pana la urma toti s-au oprit la unul:Domnul Zeilor,adica Dumnezeu.Cea mai credibila explicatie,care a putut raspunde aproape tuturor intrebarilor omului.Si aceasta legenda a lui Dumnezeu,care dadea un raspuns la tot,a fost placuta si acceptata,si a ramas chiar si acum,fiind cea mai elaborata dintre toate.Incet,oamenii si-au pus increderea in acest conducator suprem si au pus tot mai multe pe seama lui.Au inceput sa creada in miracole si sa le lege de credinta lor.Au inceput sa scrie despre Dumnezeu si despre lucrurile care s-au intamplat cu ajutorul credintei in el.Totul e sa crezi. Dar ia te uita!Altii au zis:”Asta e o mare pacaleala!Hai sa aflam adevarul.Hai sa deducem logic de ce trebuie sa fie asa si mai ales cum functioneaza lumea.”Si uite asa au aparut oitele negre din turma Pastorului,cei rataciti,care vor sa stie mai mult decat li se spune si sa faca mai mult decat li se impune.Adica noi,ateii,si oamenii de stiinta,care au uimit prin descoperirile lor si au avut incredere in propria gandire.Si voi i-ati acceptat intr-un timp mult mai scurt decat a avut nevoie crestinismul.Intrebati-va si voi DE CE?Pentru ca pe ei nu-i puteti contrazice;ei au demonstrat tot ce au spus,si nu numai printr-o carte. Biblia.Hmmm...”Dumnezeu a creat lumea.”-zice ea.Dar vine geografia si spune:”Universul a aparut printr-o mare explozie,si astfel,dupa formarea galaxiilor s-a creat sistemul solar si planeta noastra etc.”Pe cine sa credem?Sunteti tentati sa spuneti:”Dar inainte de Big Bang ce-a fost?”,iar eu am sa spun:”Dar pe Dumnezeu cine L-a creat?”Din pacate nici unul dintre noi nu poate sa dea un raspuns concret.Dar tie chiar ti se pare ca Dumnezeu a scos de nu stiu unde un pamant si l-a modelat,apoi a aruncat cerul deasupra si a facut sa apara ca la trucurile de magie o luna,un soare si oceanele?Nu ti se pare mult mai credibila explicatia geografica cum ca cerul reprezinta atmosfera planetei noastre,iar luna este un satelit?Deja trebuie sa fii de-a dreptul idiot sa crezi cu adevarat ca Dumnezeu a creat lumea.O alta idee a Bibliei:Adam si Eva;cei care au facut in rai greseala cea mare si au fost trimisi pe Pamant sa-si ispaseasca pedeapsa.Au facut o groaza de prunci si pruncii au facut prunci intre ei(?).Pai cum altfel am ajuns sa fim atatia?Chiar si atunci cand Noe a plecat cu arca pe apa el a intalnit mai incolo o alta semintie,chiar daca toti oamenii ar fi trebuit sa se inece.Explica.Eu sunt aceea care o sa te intrebe mereu de ce.Chiar daca as accepta ca stramosii mei sunt Adam si Eva,am sa te intreb de ce suntem noi condamnati sa asteptam o viata inainte de a ajunge in rai.Simtul dreptatii din interiorul tau iti spune ca nu-i corect sa fii pedepsit pentru ceea ce au facut niste asa-zisi stramosi ai tai.Din nou,de ce? Imi spui sa las primul testament,ca vorbesc ca un prunc de gradinita.Stiu.Inseamna ca esti de acord cu mine ca prima parte a Bibliei e o MARE minciuna,si daca tu crezi in ea si o povestesti atunci si tu esti un mincinos.Si pe langa mai esti si naiv,daca crezi asa o porcarie.Spre deosebire de Biblie,stiinta nu poate fi contrazisa,chiar daca mai exista inca multe intrebari.Bun,al doilea testament:povestea lui Iisus.Cand el a aparut,in lume crestinismul era deja cunoscut si deja existau multi credinciosi.Unei femei credincioase i s-a intamplat ceva ciudat.Sau poate a mintit ca era virgina.”Blasfemie!”-zici tu.Cum vrei,dar sa stii ca minciuna a existat dinaintea lui Dumnezeu.Poate nici nu-ti dai seama cata pacaleala e in mintea ta.Sa continuam:copilul creste mare in grija mamei credincioase si a bisericii.De mic urmeaza exemplul lui Dumnezeu si isi pastreaza o inima inocenta,buna.Face minuni,e numit “Fiul lui Dumnezeu”.”De ce incerci sa sari peste minunile pe care le-a facut?”-intervii tu.Minunile se fac atunci cand crezi,zic eu,caci vointa e uimitoare,si la fel e si iubirea.Dar nu neaparat iubirea si credinta fata de Dumnezeu.Daca te straduiesti,vei reusi sa obtii tot ce doresti.Si apoi,de unde poti stii sigur ca acele minuni n-au fost si ele niste trucuri bine puse la cale ca sa impresioneze?Iisus a murit.Iisus a inviat.Cum a inviat?Stai putin,dar nu L-au vazut decat apropiatii.De ce sa-i credem pe ei?”L-au vazut si femeile acelea.”-spui tu.Dar cel ce a povestit in Biblie despre ele de unde stie?A fost el acolo,in spatele lor,cand s-a intamplat?Nu.”A avut inspiratie divina!”-Hai lasa!Inspiratia asta in zilele de azi se cheama simptom de schizofrenie. Ce sa-ti mai spun?Toata treaba cu crestinismul a degenerat enorm si s-a contrazis singura.Dumnezeu a trimis pe fiul sau sa moara pentru pacatele noastre,cica pentru ca ne iubeste.Cand aud chestia asta ma apuca dracii.Nu are nici un sens.Daca tot a murit,de ce a trebuit sa si invie inainte sa se inalte la cer?El a stiut ca va invia,nu a trait disperarea de a fi convins ca vei putrezi in pamant si ca nu vei mai insemna nimic,ca vei fi uitat…Oamenii n-au inviat niciodata,nici chiar sfintii.Imi vine sa ma dau cu capul de pereti cand vad cati fraieri is pe lumea asta...Stai,glumeam,de ce as face asa ceva?De parca pe mine m-ar si interesa soarta voastra!Credeti ce vreti,eu n-am nimic cu voi.Deci,eu neg tot,acuz sfintii de ipocrizie si nu cred nimic decat ceea ce vreau eu.Acum incearca sa ma convingi.Sau mai bine las-o balta si recunoaste ca nu ai de fapt nici un alt argument inafara de hotararea ta ca tu ai dreptate si eu n-am.Ia incearca sa nu te mai enervezi atat si sa nu te mai revolti la fiecare propozitie pe care o citesti.Gandeste la rece.Sau nu mai gandi.Uita-te mai bine si o sa vezi ca nimic din ceea ce spun nu e gresit,si STIU ca si instinctul tau tot asa iti spune,si te asigur ca instinctul ala nu e pacatos…altfel de ce l-ai avea?Totul poate fi verificat cu un pic de efort si poate fi chiar demonstrat cu un argument bun.Tu cu ce argument vii?