duminică, 16 ianuarie 2011
Duminica.Intr-o zi cu soare si cu doua dimineti.Sau nu.
Am cazut azi-dimineata de pe ginduri si cred ca mi-am rupt vreo 3-4 picioare.
Nu stiu unde mi-a fost capul.
Ideea e
Ca nici acum nu stiu.
Parca,aveam ceva de spus.
Am avut grija sa ma uit direct in ochii ecranului dar n-am putut sa il aud clipind.
Cred ca inca mai ascult numai ceea ce gindesc.
M-am ferit cit am putut de mine,
Dar pe tine nu pot sa te feresc.Ma vezi.
Ma vezi.Cum alerg si meditez.
Tot te uiti dar nu-ti intorc privirea.Mi-e rusine de tine,si de ceea ce sunt eu prin tine.
Mi-e teama ca te voi face sa stai..
Iar tu nu crezi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3-4 picioare. :)) interesantă asta
RăspundețiȘtergereeu cred ca am rupt sute de picioare la cum m-am impiedicat in viata deci nu e ceva fenomenal dar e dragut:)).
RăspundețiȘtergeren-are rost sa feresti pe nimeni, cine e pregatit nu trebuie ferit, si cine nu e...suporta consecintele privirii.
rusinea e inutila dar aici e esentiala.
e o diferenta intre a auzi si a asculta, poate ma insel dar ai subliniat oarecum asta.
ma cam zgarcesc azi la cuvinte nu sunt foarte bine dispus.
vis a vis de commentul tau; putina rabdare si bunavointa inseamna foarte mult ( si asta e valabil si pentru mine ), anumite puncte le-ai atins exact cum trebuie din punctul meu de vedere, acuma pot sa zic ca ai o minte flexibila si libera. uite asculta john petrucci si steve vai , compara si vei vedea ca eu seaman foarte mult cu petrucci si mai am mult pana ajung ca vai.
Da, da imi place postarea asta very much :).Asteptam mai multe postari de genul asta :*
RăspundețiȘtergere