CUM Cum faci sa dureze ceva incredibil de placut?Asta vrem noi sa stim;nu cum sa traim vesnic, ci cum sa fim vesnic la fel de iubiti si pretuiti, sa fim vesnic indragostiti, sa fim vesnic...la inceput.Un inceput vesnic.Un sarut vesnic cu pasiune vesnica, o imbratisare vesnic calda, un vesnic "te iubesc"sincer si poate un orgasm vesnic.Nu poate.Sigur.Mai mult ca sigur.Mai mult ca vesnic.

Vrem vesnic sa ne prefacem ca atunci cind asteptam vesnic iubirea vesnica ce nu exista de fapt noi de fapt n-am astepta ci am face ceva sa 'raminem in istorie'.Cica asta conteaza, sa spui ceva ce mai apoi sa spuna mindrii altii (doar ca nu-ti dai seama ca ei nu dau un rahat pe cine a spus-o), sa faci ceva bun (adica toata lumea sa stie ce fraier mare ai fost), sa inventezi poate ceva nou (desi stim prea bine,dar nu recunoastem,ca evolutia s-a nascut pentru ca ne era lene sa facem totul ca inainte;cit mai putin efort vezi-doamne...).Poate zici ca tu nu vrei sa intri in istorie, tu vrei doar sa faci bine pentru ca asa ii place la dumnezeu.O sa-ti zic ca oricum o faci pentru tine ca sa nu fii pedepsit, sa nu ajungi in iad...unde vesnic vei suferi."Nu, nu vreau sa sufar!!!!"Dar suferinta e buna."Nu vreau, ma doare, nu-mi place!!".Asuma-ti responsabilitatea.Esti pueril. E bine.As minti daca as spune ca nu e.Toti suntem puerili.Sentimentele pe baza carora actioneaza copiii sunt exact acelea pe baza carora actioneaza si adultii,doar ca ei le mascheaza prin morala. As schimba lumea...pentru ca e proasta, traieste aiurea, nu stie, nu vede...ce vad eu.As schimba-o pentru ca atunci toti ar vedea ce vad eu si atunci toti m-ar intelege si...poate m-ar iubi.Poate ar tinji cu totii sa-mi auda cuvintele si ar visa mai apoi cu totii sa ma detina pentru ca sunt atit de pretioasa si unica si nesfirsita.Desi toti suntem asa, dar nu vrem sa lasam sa se vada, punem pseudolimite sufletului nostru.Dar nu v-as invata si asta pentru ca dup-aia toti ati fi speciali si eu n-as mai conta.Asa fac oamenii.Retin ideea, uita numele.Intotdeauna. Deci CUM sa obtin iubirea perfecta?Ce sa fac pentru ea?Cite fapte bune, cite cuvinte impresionante, cite farduri, cite compromisuri, cita asteptare? Nu. Ar trebui sa intreb DE CE?Pentru ca asta sunt de fapt.Asta e esenta umana.Dorinta de a fi iubit.Care nu-i totuna cu dorinta de a fi apreciat-unic-original-primul-cel mai...singurul, pentru ca...individual.Separat.Diferit.Limite.Care ne despart.Iubirea nu poate sa aiba limite.DE CE ne impunem limite in cautarea infinitului?N-avem cum sa-l gasim asa.Cercuri, cercuri...ginduri.Scriu grabita ca sa tin pasul cu cite unul din 100 pe secunda.Vorbesc degeaba...?Poate cindva cineva va citi.Va tine minte ideea si va uita numele.Dar numele nu conteaza, ci persoana, iar persoana, persoana este gindurile acestea...care devin idee.Eu sunt in cuvinte si daca acela care va citi va spune cuvintele mele eu voi fi pe buzele lui.Anonima.

Lectii de non-visare

A aparut cind oamenii pareau sa nu mai stie sa apara.L-am inteles,desi n-am incercat.Nu stiu de ce dar ma simt mai bine cind vorbesc cu el.Ma apreciaza, ma accepta, e..deschis.Intr-o lume in care totu e inchis.E singuru care vede ca eu scriu virgula cu litera mare:, desi nu se vede.E frumos pentru ca spatele obosit al ochiului meu asa il vede.E un alt geniu intr-o lampa.Un alt frumos intr-un urit.Ma simt legata de el cu zine de hirtie..Ma simt iar asezata cu mult entuziasm catre o banda rulanta virtuala catre dezamagiri si refuzuri.Frustrare.Dar am scris pe un "new document text" toate commenturile pe care i le-am dat si toate cu care mi-a raspuns, si cind ma uit simt ca nu se poate, vad zimbete.:)Si-mi vine sa-mi spun ca-l iubesc dar stiti cum e cu cuvintu asta...toti stim cel mai frumos cuvint din lume dar nici unu nu stim ce inseamna...asa ca e dreptu lui sa nu fie folosit. Eu:Intr-o zi o sa vin la tn.si o sa ma astept sa ma saruti. El:Si eu ce-o sa fac? Eu:Nu ma intereseaza. El:? Eu:Nu ma intereseaza ce-o sa faci, ci ce-o sa gindesti. El: .Da asa e. Tot el:Crezi ca voi gindi ca acum? Eu:Nu stiu.Nu stiu ce gindesti acum.E o conversatie imaginara. El:Te iubesc. Dar daca nu scriam "te iubesc"-ul?Eram oare mai putin o mincinoasa in fata oglinzii?De ce vreau sa ma iubeasca?Nu e de ajuns ca eu il iubesc?Sunt oare de-ajuns de eu daca il doresc?Mi-e teama sa ma intorc la iubirea sociala...aia care zice ca tre' sa te astepti.Stiam sa iubesc oamenii pentru ca sunt asa de speciali, nu pentru ca imi doresc sa ma iubeasca pentru ca sunt asa de speciali.Ah...macar intelegeti?Cred ca el intelege.Cred ca el stie ca despre el vorbesc.Si se tot intreaba "oare chiar de mine vorbeste...ca nu prea ne cunoastem si..."si isi spune "lasa..."si se simte amenintat.Toti baietii se simt.Desi n-ar trebui sa-l pun in acelasi loc.Eu nu pot sa-l pun pe el niciunde...Nici macar nu stiu cum sa termin...postarea asta e doar o modalitate de a ajunge mai aproape de...