CUM Cum faci sa dureze ceva incredibil de placut?Asta vrem noi sa stim;nu cum sa traim vesnic, ci cum sa fim vesnic la fel de iubiti si pretuiti, sa fim vesnic indragostiti, sa fim vesnic...la inceput.Un inceput vesnic.Un sarut vesnic cu pasiune vesnica, o imbratisare vesnic calda, un vesnic "te iubesc"sincer si poate un orgasm vesnic.Nu poate.Sigur.Mai mult ca sigur.Mai mult ca vesnic.

Vrem vesnic sa ne prefacem ca atunci cind asteptam vesnic iubirea vesnica ce nu exista de fapt noi de fapt n-am astepta ci am face ceva sa 'raminem in istorie'.Cica asta conteaza, sa spui ceva ce mai apoi sa spuna mindrii altii (doar ca nu-ti dai seama ca ei nu dau un rahat pe cine a spus-o), sa faci ceva bun (adica toata lumea sa stie ce fraier mare ai fost), sa inventezi poate ceva nou (desi stim prea bine,dar nu recunoastem,ca evolutia s-a nascut pentru ca ne era lene sa facem totul ca inainte;cit mai putin efort vezi-doamne...).Poate zici ca tu nu vrei sa intri in istorie, tu vrei doar sa faci bine pentru ca asa ii place la dumnezeu.O sa-ti zic ca oricum o faci pentru tine ca sa nu fii pedepsit, sa nu ajungi in iad...unde vesnic vei suferi."Nu, nu vreau sa sufar!!!!"Dar suferinta e buna."Nu vreau, ma doare, nu-mi place!!".Asuma-ti responsabilitatea.Esti pueril. E bine.As minti daca as spune ca nu e.Toti suntem puerili.Sentimentele pe baza carora actioneaza copiii sunt exact acelea pe baza carora actioneaza si adultii,doar ca ei le mascheaza prin morala. As schimba lumea...pentru ca e proasta, traieste aiurea, nu stie, nu vede...ce vad eu.As schimba-o pentru ca atunci toti ar vedea ce vad eu si atunci toti m-ar intelege si...poate m-ar iubi.Poate ar tinji cu totii sa-mi auda cuvintele si ar visa mai apoi cu totii sa ma detina pentru ca sunt atit de pretioasa si unica si nesfirsita.Desi toti suntem asa, dar nu vrem sa lasam sa se vada, punem pseudolimite sufletului nostru.Dar nu v-as invata si asta pentru ca dup-aia toti ati fi speciali si eu n-as mai conta.Asa fac oamenii.Retin ideea, uita numele.Intotdeauna. Deci CUM sa obtin iubirea perfecta?Ce sa fac pentru ea?Cite fapte bune, cite cuvinte impresionante, cite farduri, cite compromisuri, cita asteptare? Nu. Ar trebui sa intreb DE CE?Pentru ca asta sunt de fapt.Asta e esenta umana.Dorinta de a fi iubit.Care nu-i totuna cu dorinta de a fi apreciat-unic-original-primul-cel mai...singurul, pentru ca...individual.Separat.Diferit.Limite.Care ne despart.Iubirea nu poate sa aiba limite.DE CE ne impunem limite in cautarea infinitului?N-avem cum sa-l gasim asa.Cercuri, cercuri...ginduri.Scriu grabita ca sa tin pasul cu cite unul din 100 pe secunda.Vorbesc degeaba...?Poate cindva cineva va citi.Va tine minte ideea si va uita numele.Dar numele nu conteaza, ci persoana, iar persoana, persoana este gindurile acestea...care devin idee.Eu sunt in cuvinte si daca acela care va citi va spune cuvintele mele eu voi fi pe buzele lui.Anonima.