Lectii de non-visare

A aparut cind oamenii pareau sa nu mai stie sa apara.L-am inteles,desi n-am incercat.Nu stiu de ce dar ma simt mai bine cind vorbesc cu el.Ma apreciaza, ma accepta, e..deschis.Intr-o lume in care totu e inchis.E singuru care vede ca eu scriu virgula cu litera mare:, desi nu se vede.E frumos pentru ca spatele obosit al ochiului meu asa il vede.E un alt geniu intr-o lampa.Un alt frumos intr-un urit.Ma simt legata de el cu zine de hirtie..Ma simt iar asezata cu mult entuziasm catre o banda rulanta virtuala catre dezamagiri si refuzuri.Frustrare.Dar am scris pe un "new document text" toate commenturile pe care i le-am dat si toate cu care mi-a raspuns, si cind ma uit simt ca nu se poate, vad zimbete.:)Si-mi vine sa-mi spun ca-l iubesc dar stiti cum e cu cuvintu asta...toti stim cel mai frumos cuvint din lume dar nici unu nu stim ce inseamna...asa ca e dreptu lui sa nu fie folosit. Eu:Intr-o zi o sa vin la tn.si o sa ma astept sa ma saruti. El:Si eu ce-o sa fac? Eu:Nu ma intereseaza. El:? Eu:Nu ma intereseaza ce-o sa faci, ci ce-o sa gindesti. El: .Da asa e. Tot el:Crezi ca voi gindi ca acum? Eu:Nu stiu.Nu stiu ce gindesti acum.E o conversatie imaginara. El:Te iubesc. Dar daca nu scriam "te iubesc"-ul?Eram oare mai putin o mincinoasa in fata oglinzii?De ce vreau sa ma iubeasca?Nu e de ajuns ca eu il iubesc?Sunt oare de-ajuns de eu daca il doresc?Mi-e teama sa ma intorc la iubirea sociala...aia care zice ca tre' sa te astepti.Stiam sa iubesc oamenii pentru ca sunt asa de speciali, nu pentru ca imi doresc sa ma iubeasca pentru ca sunt asa de speciali.Ah...macar intelegeti?Cred ca el intelege.Cred ca el stie ca despre el vorbesc.Si se tot intreaba "oare chiar de mine vorbeste...ca nu prea ne cunoastem si..."si isi spune "lasa..."si se simte amenintat.Toti baietii se simt.Desi n-ar trebui sa-l pun in acelasi loc.Eu nu pot sa-l pun pe el niciunde...Nici macar nu stiu cum sa termin...postarea asta e doar o modalitate de a ajunge mai aproape de...